Roman s kokainom

N-o sa va spun cine este M.Agheev!
Nici nu e important de fapt.
Un lucru este sigur: romanul n-are nici o legatura cu dependenta, sau cocaina.
Cocaina nu e decat un plus, un element care se adauga la un amalgam de senzatii si trairi scapate de sub control, care-si creeaza o viata proprie, dincolo de eu. Tot ceea ce poate face eroul, Vladimir Maslennikov, este sa-si priveasca dublul efectuand actiuni contradictorii, brutale, sublime, din gaoacea stearpa a unei interioritati claustrante.
E aproape inuman sa vezi cu cata luciditate isi poate un om analiza actiunile, cu cata claritate isi poate devoala motivele, cat de sec isi poate diseca fiecare decizie de moment, fiind in acelasi timp incapabil sa schimbe o iota din ceea ce a fost spus sau facut.
Maslennikov "vede enorm si simte monstruos" la propriu. Simte adolescentin si exaltat. Oscileaza intre hiperbole. De la o iubire totala, ilimitata, pentru umanitate, de la bunatatea pura, dumnezeiasca, pana la abjectia pura, pana la ura fara obiect.
De-aici si o anume stangacie marturisitoare si juvenila a stilului, pe alocuri deranjanta.
Tot acest balans, toata aceasta cutremurare nu sunt decat inauntru. In exterior, Vladimir pastreaza aceeasi mediocritate, aceeasi indecizie ca a tuturor celorlalti pe care-i condamna, pe care-i critica.
Mintea rece, analitica, n-are puteri tamaduitoare, nu mangaie si nu salveaza, tot ce poate face este sa explice, sa incerce sa inteleaga...Dar la ce bun?
Maslennikov este trist si singur. Incapabil sa faca ceea ce stie ca trebuie sa faca, ne dorind sa devina ceea ce stie ca trebuie sa devina, nu gaseste nici un scop, nici un sens in vietuire.
"Lucrurile marunte" nu-l obladuiesc, nu-l ridica, pentru ca este incapabil sa le traisca pur si simplu. El este cea de-a treia privire, cel de-al treilea om, martorul mereu ascuns la propria-i viata, pozitie in care se refugiaza, dar din care nu poate nici iesi, nici influenta cu nimic actiunile personajului sau.
Apar doua hauri, doua chiasme : unul intre simturi si suflet, intre dorintele fizice si cele spirituale, al doilea intre suflet si intelect, intre simtaminte si rationalitate. Maslennikov este in imposibilitatea de-a depasi aceste decalaje si nici nu stie cum sa le imbine, cum sa le faca sa functioneze impreuna. De-aici, atat inumanitatea lui, cat si mult-prea-umanitatea lui.
Eroul se pierde la propriu, isi interzice iubirea sub toate formele sale, desi o simte, desi tanjeste nebunesc dupa ea. Nici Sonia, nici Mama, nici Iag, Burkevit, sau Stein, prietenii sai, nu reusesc sa-l faca sa-nteleaga ca trebuie sa invete sa uite si sa ierte pentru a putea vietui.
Intr-un final, trecut prin dependenta de cocaina, decazut, mai spera sa supravietuiasca recurgand la ultima forma a dependentei, cea fata de oameni. "Omul nou", "revolutionarul" Burkevit, n-are cum sa-l ajute, pentru ca ii seamana prea mult, si el si-a negat sufletul in favoarea unei "umanitati" construite. "Burkevit a refuzat" este ultimul lucru pe care Vladimir il mai are de spus, sau scris, in biletul de sinucigas.
In mod ciudat insa, omul amputat care este Vladimir Maslennikov, reuseste sa se salveze dupa moarte, prin insasi handicapul sau : incredibila-i luciditate marturisitoare.

P.S. - Cititi neaparat prefata Liviei Cotorcea daca vreti sa aflati cine este M. Agheev